Albert Camus: „Nimic pe lumea aceasta n-ar trebui să te determine să renunţi la ceea ce iubeşti”

Albert Camus (n.1913, Algeria – d.1960, Franța) a fost un filosof, eseist, dramaturg și jurnalist francez născut în Algeria, câștigător al premiul Nobel pentru Literatură în 1957, la vârsta de 44 de ani, fiind al doilea cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru literatură după Rudyard Kipling și primul scriitor de origine africană care a primit acest premiu.

A trăit intens, dar a avut o viață scurtă. A murit într-un accident de mașină. Câteva dintre cele mai importante opere ale lui sunt „Străinul” (1942), „Ciuma” (1947) „Căderea” (1956) și „Mitul lui Sisif” (1942).

• Hattie McDaniel, prima persoană de culoare recompensată cu Oscar. „Am făcut ce am putut. Restul…am lăsat…
• Maurice Jarre, unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de film. Tatăl muzicianului Jean Michel…

Deși este cunoscut pentru romanele sale, prima operă literară a lui Camus a fost o piesă de teatru, Revolte dans les Asturies, scrisă în comun cu Jeanne-Paule Sicard, Yves Bourgeois și Alfred Poignant în 1935 și publicată în 1936 de Edmond Charlot, potrivit Britannica.

În 1937, a publicat prima carte, L’Envers et l’Endroit (Fața și reversul). Pe măsură ce a devenit tot mai familiar cu scrisul, Camus a decis să-și prezinte lucrările sub forma a ceea ce el a numit „cicluri”, fiecare ciclu incluzând un roman, un eseu și o piesă de teatru. Astfel, de-a lungul vieții a realizat două cicluri complete. Primul dintre ele include L’Étranger, (roman), Le Mythe de Sysiphe (eseu) și Caligula (piesă de teatru).

Cum a devenit faimos Albert Camus?

Camus a devenit cunoscut de-a lungul timpul în special datorită romanului său de succes L’Étranger (Străinul), publicat în 1942, tradus apoi în 60 de limbi străine și vândut, până în prezent, în peste 10 milioane de exemplare în toată lumea. După acest roman, a fost făcută și o ecranizare, în 1967. Filmul, regizat de Luchino Visconti, l-a avut în rolul principal pe actorul Italian Marcello Mastroianni. Cel de-al doilea ciclu literar al lui Camus a inclus romanul La Peste, eseul  L’Homme révolté și piesa de teatru Les Justes.

A crescut în Algeria

Albert Camus s-a născut în 1913 în Mondovi, un oraș situat în Algeria, astăzi numit Dréan. Camus nu și-a cunoscut tatăl niciodată, acesta murind în timpul bătăliei de la Verdun în 1914, în timpul Primului Război Mondial. Despre mama lui, Catherine, se știe că era un om simplu, fără educație, foarte muncitoare, dedicată celor doi copii ai ei (Albert și Lucien) surdomută și un om foarte demn, în ciuda sărăciei în care a trăit și a vieții grele pe care a avut-o. Deși s-a născut în Algeria, Camus a fost cetățean francez.

Încă din copilărie a fost pasionat de scris și de filosofie. În 1935 a absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Univeristății din Alger, luându-și licența cu teza Metafizica creștină și neoplatonismul.

Membru al Rezistenței Franceze

În timpul războiului, Camus și-a dorit foarte mult să se alăture armatei franceze, dar a fost respins din cauza faptului că la 17 ani suferise de tuberculoză. Odată cu invadarea Parisului de către nemți, Camus, care până atunci locuise la Paris, a decis să plece din capitala franceză și să se mute la Lyon, acolo unde s-a căsătorit cu Francine Faure (în 1940), pianist și matematician, pe care o cunoscuse în Algeria cu trei ani în urmă. La scurt timp după asta, cei doi s-au mutat înapoi în Algeria, iar în 1943 cei doi revin la Paris, perioadă în care Albert Camus îi cunoaște pe filosofii Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir și André Breton.

Revenit pentru a doua oară în capitala franceză și având insatisfacția faptului că nu reușise să se înroleze în armata franceză pentru a lupta împotriva naziștilor, Camus se alătură Rezistenței Franceze și, în același timp, devine jurnalist al publicației clandestine Combat, ziar la care a continuat să scrie și după eliberarea Parisului de sub ocupația germană.

Romanul lui de succes în pericol de a nu fi publicat

Cea mai cunoscută operă a lui Albert Camus este romanul Străinul, cu siguranță scris în urma propriilor experiențe ca francez care a trăit în Algeria. După terminarea romanului, în 1941, Camus a trimis manuscrisul scriitorului André Malraux care, pe loc impresionat de talentul scriitoricesc al lui Camus a decis să-l publice, însă problemele cauzate de război au afectat și editurile care rămăseseră fără hârtie, astfel că publicarea Străinului s-a dovedit a fi imposibilă în acel moment. Într-un final, Malraux a reușit să facă rost de hârtie suficientă pentru publicarea a 4000 de copii.

Până astăzi, romanul s-a vândut în peste 10 milioane de copii. Singura carte franceză din istorie care a vândut mai multe exemplare este Micul Prinț. (140 de milioane) Al doilea cel mai tânăr scriitor laureat al Premiului Nobel pentru Literatură În 1957, la 44 de ani, Camus a primit Premiul Nobel pentru Literatură, devenind al doilea cel mai tânăr om recompensat vreodată cu această distincție în domeniul literaturii, primul fiind autorul Rudyard Kipling, căruia i se decernase premiul la vârsta de 42 de ani.

Care este definiția Absurdului, în viziunea lui Camus?

Banii câștigați în urma premiului primit i-a folosit în cariera scriitoricească, o parte dintre ei folosindu-i la adaptarea romanului Demonii, al lui Dostoievski, într-o piesă de teatru care s-a dovedit a avea mare succes pe scenele din Paris. Filosoful Camus este asociat cu mai multe tipuri de filosofie printre care, cele mai pregnante sunt Existențialismul (Camus l-a respins adesea în lucrările lui) și Absurdismul, o ramură a filosofiei care studiază absurditatea vieții.

Potrivit lui Camus, definiția Absurdului este „ceea ce nu are sens. Astfel, existența omului este absurdă, deoarece contingența lui nu găsește o justificare exterioară.” Chiar dacă idea pare a avea conotații destul de negative, Camus credea că viața merită trăită, indiferent dacă este absurdă sau nu.

A avut o viață personală complicată

Camus a fost căsătorit de două ori și era cunoscut drept un… afemeiat. Prima soție, Simone Hié, era dependentă de droguri și îl înșela adesea. Căsnicia lor a durat șase ani, dar separarea dintre ei s-a produs la doi ani după căsătorie. Cea de-a doua soție, Francine Faure, i-a dăruit gemenii Catherine și Jean. Știu doar că ea l-a iubit întotdeauna. Și el, cred și eu. Au mai fost și alte femei și alte iubiri. Dar nu a părăsit-o niciodată. (…), spunea Catherine despre părinții ei.

Albert Camus a întreținut relații amoroase simultane cu trei dintre amantele sale, actrița spaniolă Maria Casares, o prietenă a lui Christiane Galindo, actrița Lucette Meurer și cu soția sa, Francine.

A murit în accident de mașină

În 1960, când avea doar 46 de ani, Albert Camus a murit într-un accident de mașină în Villeblevin, Franța. Într-o decizie de moment, Camus a ales să plece în vacanță cu mașina, împreună cu editorul său, Michel Gallimard, în loc să ia trenul cu soția și copiii săi. După accident, în buzunarul hainei lui Camus au fost găsite biletul de tren și 144 de pagini din manuscrisul romanului autobiografic „Primul om” publicat post-mortem, în 1995.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Albert Camus, filosoful născut într-o lume copleșită de războaie și revolte

Cele patru bucurii ale lui Franz Kafka: a citi, a iubi, a călători și a scrie

Erasmus din Rotterdam, umanistul care s-a depărtat de spiritul vremurilor sale

Jean-Jacques Rousseau, filosoful care credea că părinții nu ar trebui să-și certe copiii